Povestea celor 5 prieteni din Pădurea de Cristal

                      PARTEA a  6 a

       Aceasta este povestea lui Liliput, un arici alb, ca și zăpada de alb și a prietenilor lui din Pădurea de Cristal. 

     După trecerea în viteză a celebrei calești, cei porniți în  sat,  găsirea pe jos un bănuț. Cum înainte ploase zdravănă, bănuțul nostru era plin de noroi. Singura soluție era să-l curețe și pe el de cum ajungeau la tâmplar.  A !!! Cam mulți cu probleme: Liliput- verde, bănuțul- de noroi  și  Lula, dragonul,  cine este,de unde vine, cine îi sunt părinții și  cum îi vor găsi. Dar, toate se vor rezolva pe rând. Deocamdată să ajungă în sat la tâmplar. 

     Iată satul lui Verde Împărat. 

      Ajunseseră repede în sat, mai o glumă, mai o poveste și iată, erau deja la tâmplar. Dar, ce să vezi? Tâmplarul nicăieri. Așteptară cât asteptară, spălare bănuțul de noroi, dar tâmplarul nicăieri. Așa că  , hai în sat ! O! Dar ce să vezi? Toată lumea era adunată la potcovar, care era necăjit, nevoie mare.

     - Da, ce s-a întâmplat? întrebă doamna Bufniță?

     -Păi,spuse potcovarul, a venit prințesa Ruah. 

     - A! Dar asta este o veste bună, spuse doamna Bufniță. 

     - Care bună, că nu-i bună deloc. Prințesa nici nu a ieșit din caleașcă ca să ne salute. Era foarte supărată. Cred că am auzit-o plângând și susținând. Ce o fi pățit ? Nu știu.

     - A! spuse bănuțul de aur, știu eu . Doar am venit cu ea. Să vă povestesc ! 

     Și bănuțul începu a povesti: 

     Prințesa Ruah era fata lui Verde Împărat, după cum bine știți. Cum timpul trecu și ea se făcu mare, la școala din sat, învăță tot ce se putea învăța. Așa că venii vremea să plece mai departe la școală. De acum erau o domnișoară. Lui Verde Împărat îi veni greu să o lase, dar trebuia să facă școală, să învețe mai departe. Școala unde va învăța  era destul de departe. Dar , ce nu făcea împăratul pentru odrasla lui. Acolo Ruah își făcu mulți prieteni, dar cei mai buni erau o fată  Celia și un băiat, Denis, colegi ei de clasă. Părinții Celiei erau oameni importanți în regatul lui Roșu Împărat, iar cei a lui Denis erau oameni înstăriți, dar a trebuit să facă eforturi mari pentru ca Denis să poată merge la școală. Cum timpul Ruah și Denis erau tot mai  mult împreună,  ceea ce stârni invidia Celiei. Așa că  puse la punct un plan pentru a-i despărți. De exemplu: când trebuia să meargă la un spectacol,  lui Ruah îi spunea că s-a amânat, iar lui Denis că Ruah nu a avut chef să vină, dar, dacă tot este acolo, merge ea cu el l-a spectacol, sau, lui Ruah îi spunea că Denis a schimbat ora întâlnirii, dar era o minciună, desigur. Lui Denis îi spunea ca Ruah  nu mai are chef să vină, dar , dacă tot este ea acolo,să se plimba împreună. Și, azi așa, mâine tot așa și cu timpul Denis se tot îndepărta de Ruah, o ocolea. Lui Ruah îi se părul ciudat, dar avea încredere și în Celia și în Denis. Până într-o zi când îi văzu împreună. Atunci înțelesese totul. Parcă tot Cerul s-a coborât pe capul ei. Cum ? Prietenii în care avusese cea mai mare încredere? Din păcate, atunci a înțeles și Denis jocurile urâte a Celiei. Degeaba a mai încercat să îi explice,Ruah nici nu vru să audă. Își adună câteva haine și plângând o porni spre casă. 

     La auzul teribilei întâmplări, toată lumea oftă .

    - Of, săracă Ruah. Oare cu ce putem să o ajutăm ?

    -  Păi, spuse potcovarul, deocamdată cu nimic. Când va avea nevoie, ne va spune ea sau împăratul. Dar cu voi ce este ? întrebă uitându-se la doamna Bufniță. 

    -A, păi, vedeți și voi, Liliput  este verde, Lula  cine este și unde îi sunt părinții și  mai este și bănuțul auriu a lui Ruah. 

     Cu întâmplarea prințesei Ruah, nimeni nu băgă de seamă căci Liliput era verde. Tot satul se uită la Liliput. Nu știau ce să facă? Îi punea râsul,dar, dacă se supără ?

     - Puteți să râdeți!  Oricum așa  au făcut și cei din pădure. Da,să știți că de azi înainte voi fi verde.  Regatul Verde, Liliput verde. 

     Doamna Bufniță, învățătoarea, se uită încruntată la Liliput, gândindu-se: să o creadă el că rămâne verde. 

     - Am eu o soluție miracol. Vei fi ca nou. Alb ca neaua, spuse tâmplarul. 

     -A! E bine și așa. Oricum imediat bate iarna la ușă și totul va fi alb.

     Of, gândi doamna Bufniță, copiii ăștia, le fuge mintea una două . Gata !A și găsit soluția. 

     - De bănuț, știm. Dar, Lula, cine e? Și cei cu puiul de dragon aici ? întrebă tâmplarul. 

     - Puiul de dragon e Lula, spuse doamna Bufniță. 

     Apoi îi povesti cum l-au găsit în timpul jocului de fotbal și că vor să îi găsească părinții. Sigur îl caută și sunt îngrijorați pentru el.

     - A,grea problemă, spuse potcovarul. Aici doar Verde Împărat vă poate ajuta. Dar acum cu problemă lui Ruah, mă tem că va trebui să așteptați un pic.

     -Da. Așa cred și eu.  Liliput rămâi cu tatăl tău la tâmplar ,să te facă înapoi alb, restul înapoi în pădure, hotărâ doamna Bufniță. Oare ce fac cei din clasa întâi împreună cu domnul Bufniță? Mi-e și frică să mă gândesc. Mereu e pe o minte cu ei. Nu m-ar mira să facă temele cu ei, gândi doamna Bufniță. 

     Așa că, Liliput rămase în sat, iar restul o poni înapoi spre pădure cu vești noi. Dar poate și cei din pădure aveau vești ! Oare? Ce fel de vești ? Bune sau rele? Hazli sau nu ? Vom vedea în partea următoare.

     Dacă v-a plăcut povestea,  mă bucur tare mult. Vă aștept să deslușim mai departe întâmplările, mai mult sau mai puțin hazlii, ale celor din Pădurea de Cristal. 😉