Povestea celor 5 prietenii din Pădurea de Cristal.
PARTEA a 8 a
Ei , e haioasă, sau nu ?
Cei din Pădurea de Cristal sunt sunt tare haioși.
Cei rămași în satul din Pădurea de Cristal, se pregăteau de zor de ziua de naștere a doamnei Bufniță, învățătoarea. Va fi o petrecere de neuitat. Dar prințesa Ruah ca venii? Sau poate va veni Denis. Să îi facă o surpriză și ceară scuze . Poate, explicându-i prințesa Ruah va încerca , măcar, să îl ierte.
Doamna Bufniță împreună cu cei porniți spre sat făcură un ocol la vrăjitorul Barbă Lată. După cum am mai spus, nu era un drum lung,dar era bine ascuns în pădurea deasă. Oricum îl știa toată lumea. Pădurea de Cristal era o pădure foarte frumoasă, o adevărată plăcere să te plimbi prin ea. Bănuțul găsit în noroi,care trebuia să primească și el un nume, mi-a trimis câteva poze. Să vă arăt măcar una:
- Trebuie să ne gândim la un nume pentru bănuț, spuse doamna Bufniță.
-Eu sincer, spuse Lula, nu am mai văzut ceva atât de strălucitor. Este precum soarele într-o zi frumoasă de vară.
-Sau precum un deosebit bănuț de aur, spuse vulpea.
-Seamă cu una, seamănă cu alta, dar un nume trebuie să-i dăm, spuse doamna Bufniță. Poate ne dă vrăjitorul Barbă Lată vreo idee.
Pe drum se întâlniră cu o veveriță. Era Flămânzilă,mânca de zor alune. Avea și gura și mâinile pline.
- L- ai văzut pe vrăjitorul Barbă Lată? întrebă vulpea. Este acasă? Da, spune drept, că dacă nu ,te mănânc. Și începu a râde.
De ce ? În Pădurea de Cristal NIMENI NU MĂNÂNCĂ PE NIMENI, toți sunt prietenii.
Veverița dădu din cap , că da.
- A !spuse învățătoarea, doamna Bufniță. Înghite mâncarea și apoi vorbește. Nu se mănâncă cu gura plină, v-am spus de mii de ori la școală ( veverița era și ea la școala, în grupa zero).Da, școală, nu ai ? Pe semne vă faceți de cap dacă eu nu sunt.
Veverițe, înghiți mâncarea, spoi spuse :
-Este ora 3 , e gata școala. Și....., vruse să spună de petrecerea surpriză a doamnei Bufniță, dar se opri la timp.
- Și mai ce ? întrebă doamna Bufniță.
- Și, atât. Nu este nimic altceva, spuse veverița, răsuflând ușurată că s-a oprit la timp.
Hî,gândi învățătoarea, ăștia coc ceva, uitându-se complet de ziua ei. Da, ajung eu acasă, vă gâdil până spuneți. Aflu eu. Stați numai așa, măzdrăvanilor, cu domnul Bufniță în frunte. Și ăla pus mereu pe șotii de parcă este pe o minte cu voi.
Bănuțul auriu a trimis o poză cu veverița cu gura plină de alune. E haioasă rău. Stați să v-o arăt :
-Deci, întrebă vulpea, e sau nu acasă ?
Veverița scoase mâncarea din gură și spuse :
- Da. Repară casa. Pe când vine iarna să fie bună.
-Bine, spuse învățătoarea, să mergem. O să văd eu mâine la școală ce ați făcut. Și voi, cei din grupa zero și cei din clasa întâi.
Până la casa lui Barbă Lată, mai era un pic. Îl găsirea acasă, reparâns de zor așa cum a spus veverița, Flămânzilă în caz că ați uitat.
- O !spuse Barbă Lată, bucuroși de oaspeți. Da, cei cu voi? Ce s-a întâmplat? Și cu puiul de dragon ce este ? Bănuțul Auriu, să știi că te caută prințesa Ruah peste tot.
- Da,de unde știi că îl cheamă așa? întrebă vulpea.
Vrăjitorul Barbă Lată, se uită întrebător pe sub ochelari,zămbind.
- A, am uitat că ești vrăjitor.
-Păi, nu aveam de unde să știu. Doar că strălucea precum aurul în lumina soarelui. Și, da, te caută Ruah. Și cu dragonul, ce este ?
Doamna Bufniță îi povesti toată întâmplarea,apoi spuse :
- Ne ajuți,să aflăm cine este și unde îi putem găsi părinții ?
Dar, stați, să vi-l arăt pe Barbă Lată la lucru:
Va știi vrăjitorul Barbă Lată, cum să îi ajute? Vă avea el , oare, vreo informație despre părinții dragonului Lula și unde îi poate găsi? Vom vedea în următoarea parte a povesti.
Dacă v-a plăcut povestea, mă bucur tare mult. Vă aștept să deslușim împreună ce se mai întâmplă în minunată Pădurea de Cristal. 🤗
Comentarii
Trimiteți un comentariu