Povestea celor 5 prieteni din Pădurea de Cristal ( partea a- 2-a )

                  PARTEA a 2 a 

     Aceasta este povestea lui Liliput, un arici deosebit , și a prietenilor lui din Pădurea de Cristal. De ce este deosebit? Pentru că este alb. Ca și zăpada de alb. Dar despre asta am  povestit în prima parte. 

     Acum venise timpul să meargă la școală. Îi era frică? Păi! Da !Și nu pentru că era alb. Pădurea se obișnuise cu el. Chiar și copacii când zăreau o pată albă, știau că  este Liliput. Și  îi avertizau pe prietenii lui, în caz că vroiau să îi facă vreo glumă, sau poate nu.

     Atunci, de ce îi era frică?

     Auzise el o discuție între viețuitoarele mici ale pădurii, dar nu auzise decât sfârșitul:

     ".......... vai de noi ! Acum să vezi! Și școală începe mâine!" Și cum Liliput era cu gândul la școală, ce altă problemă putea fi, decât sigur ceva legat de școală. Dar ce ? Era asa de rău la școală? se întreba Liliput. 

      Nu! La școală se petrec o mulțime de lucruri frumoase  : înveți multe lucruri noi, te întâlnești cu prietenii , te joci în pauză cu colegii și prieteni, faci excursii cu clasa. Știa Liliput toate acestea ? Nu , pentru că nu mai fusese la școală. 

     Dar nici la grădiniță? vă veți întreba.

     În Pădurea de Cristal nu era grădiniță. Până să meargă la școală, se adunau la domnul Bufniță, soțul doamnei Bufniță, care le povestea și îi învățat o grămadă de lucruri. Dar despre școală, nu le spunea nimic. Ca să fie surpriză.🎁

     Dar atunci, la ce se referea prietenii lui ?

     Am uitat să specific: cei pe care i-a auzit vorbind, erau în clasa I ,Liliput urma să între în grupa O.

     Prietenii lui nu își făcuseră temele de vacanță. Și pe deasupra  o mai și  mințise pe învățătoare ,doamna Bufniță,  că:      " Da! Temele sunt gata ! " și  școala începea a doua zi. 

     Ei ! Așa-i când te iei cu joaca ! Uiți de teme ,de școală. Așa că acuma, prietenii din clasa I a lui Liliput, urmau să facă o noapte albă. Adică urmau să-și petreacă noaptea făcând teme. Asta, dacă nu o să  adoarmă între timp. 

     Dacă și-ar fi făcut, măcar  o oră timp în  fiecare zi pentru teme, acum erau gata. 

     Dar despre faptul ca prietenii lui nu își făcuseră temele, Liliput nu știa nimic. Și  nici nu pe ei nu vroia să îi întrebe,despre problema legată de școală, pentru că sigur l-ar fi păcălit. 

     - Pe cine să întreb?se gândească Liliput. Domnul Bufniță, doarme, părinții -- la lucru,frații mai rău o să mă sperie.

     Și se plimba Liliput oftând :

    - Vai mie , vai mie ! Ce mă fac ! Ce mă fac ! 

   Pe drum  trece Oac, broscuța țestoasă. Se uită mirată la Liliput, " ce-o fi având ?"

     - Ce ai Liliput? Ce s-a întâmplat? întrebă Oac.

     La care ,Liliput:

     - Vai mie,Vai mie! Ce mă fac ?Ce mă fac ?

     - Dar,ce ai ? întrebă iar Oac.

     Liliput îi povestit despre discuția prietenilor mai mari, gândindu-se, bineînțeles la școala care avea să înceapă mâine. 

     Și  o luară agale pe cărarea din pădure. Îngândurați cum erau, iată că ajunseseră la mare. Râul din pădure se vărsa în mare. Și nu era o distanță prea mare . Se așezară pe nisipul fin și cald și  începură să  arunce cu pietre în mare. Își aduseră aminte de concursul de aruncat pietre, care avea loc în fiecare an, în primul weekend. În concursul cu pricina, care elev făcea cele mai multe valuri, când arunca cu pietre în  mare, câștigă o plimbare cu barca . Era o plimbare de 2 ore, pentru toată familia. Era ceva ?   Nu? Așa că, să înceapă antrenamentul.

     Încet, încet la antrenament se adunaseră toate animalele din  pădure. Doar fiecare vroia să câștige o plimbare cu barca ! Râsete, gălăgie, veselie mare la malul mării din Pădurea de Cristal. Se adunaseră chiar și pești din mare.De ce ? Păi, puiul de balenă ,Aqua, era și el la școală. 

     Cum ? O balenă la școală?vă veți întreba. 

     Pădurea de Cristal era o pădure fermecată unde totul era posibil. Așa că, puiul de balenă, Aqua, putea să stea și pe uscat,când înotătoare se transformau în piciorușe scurte. Și putea si respira. Era o balenă deosebită, ca toate viețuitoarele din pădure. 

     Vreți să îl vedeți? Iată-l:

     Curând se alăturară și delfinii, rechinii,o caracatiță cu 8 brațe și distracția putea începe. Nici nu au realizat locuitorii pădurii, când s-au format 2 echipe : una pe uscat, pe care au numit-o Munte și  una pe apă, pe care au numit-o Mare. Și cum în  echipa  Mare era caracatița cu 8 brațe, puiul de balenă, Aqua, a trecut la echipa  Munte. 

     Nu era un joc ca și concursul de aruncat pietre din prima săptămână de școală. Era un fel de fotbal. Ceva deosebit, dar tot fotbal îl numeau. Și  arbitrul? Cine era arbitrul ? Păi  era vulturul " Cioc Mare  " numit așa pentru că avea un cioc mare și încovoiat. De ce el ? Pentru că putea zbura și astfel putea urmări foarte bine ambele echipe. Mai ales că vedea și foarte bine. 

     Aceste mutații și mișcări de echipe fiind făcute,  jocul putea începe. Unii țineau cu echipa  Mare, alți cu echipa Munte, uneori scorul era egal, alteori o diferență mai mare sau mai mică,dar important era că toată lumea se distra de minune.

     Măcar de ar fi fost și ziua de mâine la fel. 

     Cum ,de ce ? Mâine este prima zi de școală! Și temele celor din clasa întâi? Și-a mai adus aminte cineva de ele ? Nu ! Bineînțeles că nu !

     La un moment dat,  rechinul din echipa Mare aruncă pe uscat  o piatră cât un ou de struț de mare. Cum căzu pe nisip,se crapă. Toată lumea se dădu în spate, mirată și fricoasa în același timp. Chiar și  cei din echipa Mare se apropiaseră de mal să vadă despre ce este vorba. 

     Din ou iese un animal nemaivăzut până atunci. Despre ce animal era vorba ? Vom vedea în partea a 3 a.

     Dacă v -a plăcut povestea, mă bucur tare mult. Continuăm și cu alte întâmplări ale celor din Pădurea de Cristal.