Povestea celor 5 prieteni din Pădurea de Cristal

                    PARTEA a 3 a

     

     Aceasta este povestea lui Liliput,  un arici alb ca zăpada și a prietenilor lui din Pădurea de Cristal. Dar despre asta am vorbit în prima parte a poveștile.

    Viețuitoarele pădurii și pești din marea de lângă pădure, au format două echipe și au început să  joace un fel de fotbal. Până când rechinul aruncă o piatră în formă de ou de struț. Din ou ieși un animal ciudat care îi sperie pe toți . Nimeni nu mai văzuse așa ceva. Pe cine să întrebe ?

     Bine ,bine !vă veți întreba !Dar cum arăta de era așa de nimeni nu mai văzuse așa ceva ?

     Păi, să vi-l descriu : era alb iar pe spate avea o dungă mare aurie. Avea ochii mari albaștri cu irizații maro, patru piciorușe puternice și o coadă groasă, dar nu ca și cea de cal. Și NU, nu era cal. Mai avea și două aripi cu care, deocamdată,  își acoperea ochii, din când în când, pentru că era cam timid.  Clipea des din ochii, așa de timid era.

     A!! Ciudat animal! Zău așa. Nimeni din cei prezenți nu știau despre ce era vorba. Singurul care lipsea era domnul Bufniță. Așa că îl apucară pe bietul animal ciudat de aripi și glonț la bufniță. Cu ei a mers și puiul de balenă, Aqua, ca să îi informeze ulterior pe cei din mare despre ce era vorba.

     Domnul Bufniță, bineînțeles, dormea. Și  când el dormea puteai să fluier, să  bați cu capacele de la cratiță nu se trezea și  pace. Dar de sculat,trebuiau să îl scoale. Cine știa cum ? Doamna Bufniță, logic . Cum ? Cu cafea. De cum simte miros de cafea, domnul Bufniță se scoală cât si zice pește. Dar cum deja se întuneca, hotărâseră să rezolve problema cu ciudatul animal a doua zi.

     Joaca, animalul ciudat îi făcuseră să uite complet de școala ce stătea să înceapă a doua zi.

     A doua zi, dis de dimineață, glonț cu cafeaua la domnul Bufniță. 

     - Ce animal este? Ce e ? Ce mănâncă? Ce bea? Ne mănâncă pe noi? Cine e? De unde e? întrebară toți într-un glas încât domnul Bufniță nu mai înțelegea nimic. 

     La un moment dat se auzi un glas ca de tunet ce îi făcu pe toți să tacă dar să se și sperie, în același timp. Era domnul Bufniță, fapt care îi miră pe toți deoarece el nu mai făcuse așa ceva niciodată. Dar, gălăgia, glasurile tuturor, deodată, și lipsa cafelei,nu îl enervară doar îl treziră brusc și nu știa ce s-a întâmplat de vorbesc toți odată. 

     - Ce este? Da,să vorbească numai unul. Nu toți odată. Spune tu, doamnă învățătoare. 

     Doamna învățătoare, care era soția domnului Bufniță, îi povesti de-a  fir a păr toată pățania. 

     - Ei ! Acum să  ne spui tu despre ce este vorba. Eu,cam știu. Dar vreau să  spui și tu, ca să fiu sigură.

     Domnul Bufniță își drese glasul,  după care spuse tare ca să audă toată lumea:

     - Păi, este un pui de dragon. Mănâncă ce mâncați și voi, bea ce beți și voi. Și dacă nu v-a mâncat în timpul nopții cât a dormit cu voi, sigur nu o să vă mănânce nici de acum în colo. Întrebarea este,cum o să îl cheme ?

     -A !!! făcură toți într-un glas. Și începură a se plimba când în sus, când în jos. Dar nume potrivit nu îi găseau.

     De ce ? Pentru că era frumos foc și  dulce.

     Vreți să îl vedeți? Iată-l:

     Ei, dar cum să îl cheme?

     - Am găsit! spuse broscuța Oac.Da ,nu. Nu merge.

     În timp ce se găndeau ei ,apăru pe creanga o pasăre micuță care se apucă să  cânte: 

     - Trilulilu! Trilulilu! 

     - Știu! zise puiul de balenă Aqua, o să îl cheme LULA,de la cântecul păsări. Îți place? îl întreabă pe puiul de dragon. 

     Acesta, clipi des și  își acoperi ochii cu aripioarele, semn că era de acord dar și că s-a a rușinat. Era foarte timid.

     Toate viețuitoarele pădurii aplaudară și  strigară într-un glas: Lula,Lula!

     Așa că  îi  rămase numele de Lula. Urmă petrecerea de bun-venit care ținu până  seara, când Soarele stătea să meargă la culcare și să îi ia locul mândră Lună. Înainte ca toată lumea să plece acasă, obosită și  veselă ,ca după petrecere, se auzi glasul doamnei Bufniță:

     - Sper că nu ați uitat ca azi ar fi trebuit să fie prima zi de școală! Dar, mă rog, dat fiind evenimentele vom recupera orele pierdute. Oricum,  clasa I ,mâine temele de vacanță la control și nu accept nici o scuză. Ați avut timp destul.

    O,vai ! Acum e acum! Ce se vor face cei din clasa  întâi. 🐸 Știa broscuța Oac  o cale de scăpare ? Vom vedea. 

     Dacă v-a plăcut povestea mă bucur tare mult. Continuăm cu alte întâmplări ale celor din Pădurea de Cristal. 😉